Archive for June, 2008

Open-source economics – with Yochai Benkler

Close to Disaster

This is a post written in Romanian, and refers to our reunion to watch the soccer game Romania-Holland into Arabian Park Hotel, in Dubai. It ended up with the entire false ceiling falling down, scarring us to death. Fortunately, no one suffered serious injuries.

Silviu

Dan

The entire story is in Romanian:

Permiteți-mi și mie să relatez întâmplarea de aseară (17 iunie 2008), așa cum am perceput-o eu și am comentat-o mai apoi cu Dan – prietenul meu împreună cu care am fost să văd meciul.

Aproape de dezastru…

Și nu pentru că România a luat bătaie aseară în fața Olandei, dar pentru că am fost realmente aproape de un dezastru. Incredibil, plafonul barului din Dubai unde am fost să vedem meciul s-a prăbușit.

Ceiling Down

Din fericire doar răni ușoare, în special în rândul fetelor care au ocupat din nefericire rândul din mijoc. Totul s-a petrecut extraordinar de repede. Un zgomot infernal a întrerupt pregătirea pentru partea a doua a meciului. Toți arătau la crăpătura din tavan care începea să devină mai mare, mai mare și tot mai mare.

Bucăți de gips începuseră să se desprindă și să cadă într-un zgomot asurzitor și de o dată, tavanul întreg se apropia din ce în ce mai mult de noi, într-o încercare nebună să ne strivească.

Acum meciul era istorie, nimeni nu mai era interesat. Un nou capitol s-a deschis în viața noastră. Mulți dintre noi ne-am retrăit în acele clipe întreaga viață… nu realizam în acele momente că e vorba doar de tavanul fals și toată schelăria de susținere.

Ceiling Falling

Am reușit să fug, și deși greoi am fost poate mai rapid decât colegii mei cu o ținută mult mai sportivă. Fugeam de îmi sfârâiau călcâiele către ieșirea care mi se părea atât de departe. Aruncam din când în când câte o privire înapoi și vedeam tavanul ajuns deja în anumite locuri la pământ, crăpătura aceea imensă își croia drum către mine.

Am reușit să ieșim din bar și chiar din hotel (eu, Dan și alți câțiva). Am sărit la un moment dat peste corpul prabușit al unei fete și care era amenințat să fie călcat în picioare de mulțimea intrată în panică. A căzut chiar în fața lui Dan, blocându-i calea. Acesta a luat-o în brațe până într-un punct mai sigur.

Ajunși afară infernul continuă. Vedeam lumea disperată prinsă înăuntru.

Un băiat a luat-o la sănătoasa pe lângă noi. Deși strigam să se calmeze, el nu se mai oprea. Soția lui fusese prinsă înăuntru, dar el tot fugea, deși ajunsese într-un loc sigur…. S-a întors ceva mai târziu plângând și disperat.

În acele momente credeam că etajul unu și parterul au devenit una și aceeași încăpere. Mai mult, Dan își imagina ceva de genul World Trade Centre (9/11) și se aștepta ca întreaga clădire să se prăbușească.

Cu disperare un grup de persoane încerca să spargă geamul din interior, dar fără succes. Dan a gasit un parmac metalic folosit în parcare și începe să izbească cu sete în geam, dar fără succes. Atunci am început să mă uit în jur să găsesc ceva cu ce să vin în ajutor, dar în zadar. Mă apropii cu intenția să îmi încerc și eu norocul în a sparge acel geam nenorocit, dar ultima lui lovitură a spart primul rând, a mai urmat o lovitură,
încă una și încă una, până s-a spart de tot.

Mulțimea disperată a început să treacă prin geamul spart deși noi insistasem sa ramână calmi până ce curățăm întreaga ramă de sticlă. Deasupra atârnau bucăți de sticlă care atârnau ca un ciorchine gata să cadă în capul vreunui nenorocos aventurier care nu mai putea răbda nici o secundă înăuntru.

Până la urmă cineva a reușit să calmeze mulțimea și să curățe rama de cioburi, astfel încăt și restul celor prinși au reușit să iasă afară.

Doar în acel moment am putut realiza ce s-a întâmplat cu adevărat și am putut răsufla ușurați. A fost vorba doar de tavanul fals și de schelăria de susținere, inclusiv țevile de la aer condiționat, lustre și mai știu eu ce mai putea fi atârnat de tavan.

Totuși au fost câteva persoane rănite, ușor din fericire și din câte am înțeles nici o persoană nu e în spital la această oră. Mulțumesc lui Dumnezeu că au fost răni ușoare și nici un … nu nu vreau să pronunț acel cuvânt.

A fost teroare, Teroare, TEROARE, TERRROOOOAAAAARRREEEEEEEEE!!!!!!!! – deși mai toți ne-am ales doar cu o sperietură zdravănă.