.: the bojicas

Last weekend was one of those magical ones, spent with my family and a handful of friend in Al Ain.

This post wishes to be a picture story of the above mentioned trip and the two places we visited there: Al Jimi oasis and the Al Ain Zoo.

First step Al Jimi Oasis.

Bellow a picture of my daughter, my wife and myself on the shade. Sorry guys and girls from back home, I know it’s winter there with tempratures far below zero:

The wonders of the desert, yes we are in the middle of the desert, but mind your steps…

and a close-up (my friends were busy visiting & making pictures of the nearby fortress), but I got myself knees dirty, attracted by these tiny flowers…

Hey, here we are, waive my girls…

If you follow me on twitter, you may know about that crazy project of mine dailyshoot / 2010 in 365 daily shots. Today’s assignment… Quirky things often catch your eye and make for interesting art. Make a photo of something that makes you go “Hmmm” today. So here comes my first candidate…

Let me see if you guess. What is this? Aliens?

Hmmm… a door profile:

Well, we were into an oasis, so this is how it looks like:

Let me introduce you now, one of my friends, without which the story will not be complete. His name is Octavian, passionate of photography himself. Here, he is aiming that flower bush…

or well, not exactly, hmm… as I hear him saying: A little to the left, no… no too much, to the right, just a bit. Perfect! And now say, cheese!

One more shot of his…

Time to move on, to the next place, Al Ain Zoo, but just before reaching there we enjoyed photographing our shadows (probably candidate #2 for the hmm moment):

Finaly, at zoo…

It’s time to introduce Daniel, snacking his popcorn:

So why go to cinema? Popcorns, berry juice, and hey … we can see Alvin, live, right here …

My turn to feel attracted of flowers

… and flowers (love ya!) …

Wildlife… thinking at its supper

couple of fences apart…

Panorama

Final shots, to remember…

and

The winner of the quirky, hmmm moment is (laughing, laughing & laughing):

The zoo attraction, white lions:

But it’s late and my daughter is… getting tired.

Many more moments to come, I warn her.

Oh, man! says she, like Swiper the fox from Dora, one of her favourite cartoons.

From here, the last retreat in Heritage Village, then back to Sharjah.

I hope that you like it and I could bring the smile on your face showing you this photo-story.

The last, but not the least, I would like to hear from you, be sincere if you like it or not, and also I am awaiting other crazy ideas for one-weekend adventures. Comments are open …

[EN] Banks, peanuts and donuts – are not always a good match in my opinion. In Sharjah, I’ve recently seen such an ad for a well known bank.

If in English, selling peanuts has a meaning of selling worthless things, in Romanian, selling donuts means selling overpriced things or worse – selling lies – oops.

Knowing this, let’s see the ad, in pictures …

Other banks offering you this?

Other banks offering you this?

The sweetest thing. No problem, we’re offering … donuts (ooopss) … 

The sweetest thing

Nice, isn’t it? We are leaving into a cosmopolitan country and we need to take care of the way others are seeing us. One size doesn’t fit all. Be aware marketers!

[RO] Bănci, alune și gogoși – în opinia mea nu fac întotdeauna echipă bună. în Sharjah, Emiratele Arabe Unite, am văzut de curând un astfel de panou publicitar stradal al unei cunoscute bănci locale.

Dacă în engleză, expresia a vinde alune e folosită cu înțelesul de a vinde mărunțișuri, în română, a vinde gogoși echivalează cu a vinde … hai să fim direcți – a vinde minciuni - ups.

Având în minte acestea, să vedem reclama, în imagini…

Alte bănci vă oferă asta? (alune – a se citi mărunțișuri)

Other banks offering you this?

Nici o problemă, noi vă vindem … gogoși (ups) … 

The sweetest thing

Frumos, nu-i așa? Locuiesc într-o țară cosmopolită și tocmai din acest motiv trebuie să avem grijă la aparențe. O mărime nu se potrivește tuturor. Celor din lumea marketing-ului, aveți grijă!

This is a post written in Romanian, and refers to our reunion to watch the soccer game Romania-Holland into Arabian Park Hotel, in Dubai. It ended up with the entire false ceiling falling down, scarring us to death. Fortunately, no one suffered serious injuries.

The entire story is in Romanian:

Permiteți-mi și mie să relatez întâmplarea de aseară (17 iunie 2008), așa cum am perceput-o eu și am comentat-o mai apoi cu Dan – prietenul meu împreună cu care am fost să văd meciul.

Aproape de dezastru…

Și nu pentru că România a luat bătaie aseară în fața Olandei, dar pentru că am fost realmente aproape de un dezastru. Incredibil, plafonul barului din Dubai unde am fost să vedem meciul s-a prăbușit.

Din fericire doar răni ușoare, în special în rândul fetelor care au ocupat din nefericire rândul din mijoc. Totul s-a petrecut extraordinar de repede. Un zgomot infernal a întrerupt pregătirea pentru partea a doua a meciului. Toți arătau la crăpătura din tavan care începea să devină mai mare, mai mare și tot mai mare.

Bucăți de gips începuseră să se desprindă și să cadă într-un zgomot asurzitor și de o dată, tavanul întreg se apropia din ce în ce mai mult de noi, într-o încercare nebună să ne strivească.

Acum meciul era istorie, nimeni nu mai era interesat. Un nou capitol s-a deschis în viața noastră. Mulți dintre noi ne-am retrăit în acele clipe întreaga viață… nu realizam în acele momente că e vorba doar de tavanul fals și toată schelăria de susținere.

Am reușit să fug, și deși greoi am fost poate mai rapid decât colegii mei cu o ținută mult mai sportivă. Fugeam de îmi sfârâiau călcâiele către ieșirea care mi se părea atât de departe. Aruncam din când în când câte o privire înapoi și vedeam tavanul ajuns deja în anumite locuri la pământ, crăpătura aceea imensă își croia drum către mine.

Am reușit să ieșim din bar și chiar din hotel (eu, Dan și alți câțiva). Am sărit la un moment dat peste corpul prabușit al unei fete și care era amenințat să fie călcat în picioare de mulțimea intrată în panică. A căzut chiar în fața lui Dan, blocându-i calea. Acesta a luat-o în brațe până într-un punct mai sigur.

Ajunși afară infernul continuă. Vedeam lumea disperată prinsă înăuntru.

Un băiat a luat-o la sănătoasa pe lângă noi. Deși strigam să se calmeze, el nu se mai oprea. Soția lui fusese prinsă înăuntru, dar el tot fugea, deși ajunsese într-un loc sigur…. S-a întors ceva mai târziu plângând și disperat.

În acele momente credeam că etajul unu și parterul au devenit una și aceeași încăpere. Mai mult, Dan își imagina ceva de genul World Trade Centre (9/11) și se aștepta ca întreaga clădire să se prăbușească.

Cu disperare un grup de persoane încerca să spargă geamul din interior, dar fără succes. Dan a gasit un parmac metalic folosit în parcare și începe să izbească cu sete în geam, dar fără succes. Atunci am început să mă uit în jur să găsesc ceva cu ce să vin în ajutor, dar în zadar. Mă apropii cu intenția să îmi încerc și eu norocul în a sparge acel geam nenorocit, dar ultima lui lovitură a spart primul rând, a mai urmat o lovitură,
încă una și încă una, până s-a spart de tot.

Mulțimea disperată a început să treacă prin geamul spart deși noi insistasem sa ramână calmi până ce curățăm întreaga ramă de sticlă. Deasupra atârnau bucăți de sticlă care atârnau ca un ciorchine gata să cadă în capul vreunui nenorocos aventurier care nu mai putea răbda nici o secundă înăuntru.

Până la urmă cineva a reușit să calmeze mulțimea și să curățe rama de cioburi, astfel încăt și restul celor prinși au reușit să iasă afară.

Doar în acel moment am putut realiza ce s-a întâmplat cu adevărat și am putut răsufla ușurați. A fost vorba doar de tavanul fals și de schelăria de susținere, inclusiv țevile de la aer condiționat, lustre și mai știu eu ce mai putea fi atârnat de tavan.

Totuși au fost câteva persoane rănite, ușor din fericire și din câte am înțeles nici o persoană nu e în spital la această oră. Mulțumesc lui Dumnezeu că au fost răni ușoare și nici un … nu nu vreau să pronunț acel cuvânt.

A fost teroare, Teroare, TEROARE, TERRROOOOAAAAARRREEEEEEEEE!!!!!!!! – deși mai toți ne-am ales doar cu o sperietură zdravănă.

Mâine, 14 ianuarie 2008, Bush va avea o vizită oficială în Dubai. Nu, nu sunt un simpatizant al lui și nu scriu aceste rânduri pentru a îi face intr-un fel sau altul reclamă.

Sunt mai degrabă curios de faptul că ziua de mâine a fost declarată oficial liberă atât pentru sectorul public cât și cel privat deoarece mare parte a drumurilor, podurilor sau tunelelor vor fi blocate. Bănuiesc că e vorba de acțiunile de securitate legate de vizita oficială a celui mai puternic om din lume.

Un anunț oficial, poate fi găsit pe Gulf News, probabil cel mai citit ziar de știri din zonă: Monday declared holiday for private and public sectors in Dubai.

Urmăresc îndeaproape grupul românilor rezidenți în Emiratele Arabe Unite de pe Yahoo! – Emirates Romanians. Unul din ultimele subiecte dezbătute este acela legat de obținerea permisului de conducere în Emirate.

Concluzia la care am ajuns este că în Dubai și Sharjah, acesta poate fi obținut simplu, pe baza carnetului din țară. Fără nici un examen de conducere fie teoretic sau practic. Ca acte sunt necesare permisul din țară în original și pașaportul pe care să fie aplicată viza de rezident. Mai e necesară și vizita medicală – foarte sumară, dacă e să comparăm cu ce e în țară – examenul la ochi și o picătură de sânge pentru a identifica grupa sanguină. Și cam atât – în câteva ore veți putea avea carnetul de conducere în mână.

Cât despre Abu Dhabi, Ajman și celelalte Emirate nu am date certe, dar bănuiesc că se aplică aceleași reguli.

Pentru cei cu viză de vizită sau de turist, aceștia pot folosi carnetul de conducere obținut în țară. Nu e necesar carnetul internațional. Dar mașinile ce pot fi conduse trebuie să fie închiriate.